Am făcut un joc gratuit în care ghicești prețurile din România — fără cont, un minut pe zi

Bun, ăsta e unul dintre posturile acelea pe care oamenii le fac sub anonimat, pentru că vor să vadă dacă este normal ceea ce li se întâmplă în familia lor sau dacă mai sunt și alții în aceeași situație.

Am 39 de ani, un frate de 42 și o soră de 33. Cu fratele nu mai vorbesc de 12 ani, absolut deloc, no contact total, din cauza unor probleme legate de modul în care a gestionat relația cu mine după moartea mamei.

În sensul în care mă suna de mai multe ori pe zi numai ca să vorbească la telefon non-stop, asta fără să țină cont că eu eram plecată în străinătate și căsătorită de ani de zile. Și el continua să facă asta chiar și după șapte-opt ani de la moartea mamei. Plus multe alte lucruri care au dus la destrămarea relației.

Cu sora mea am o relație foarte proastă, deși am încercat de-a lungul anilor să fim apropiate, dar încerc numai eu.

Fiindcă mama a murit atunci când eu aveam 20 de ani, practic am crescut-o și am fost cea care a avut grija de ea cât a fost la liceu și la facultate.

Am fost cea care a avut grijă să meargă la școală, să ia bacul pentru ca era mereu deprimată, i-am gestionat stările emoționale. A fost un lucru foarte dificil. Din acest motiv, nu prea am avut nici prieteni, nici viață personală. Eu, încă din liceu și apoi în facultate, îi găteam mâncare, pentru că tata a decis să locuiască în altă localitate, cu persoana cu care și-a făcut o relație după moartea mamei, așa că noi am rămas singure.

În momentul în care mi-am făcut o relație și apoi m-am căsătorit, ambii mei frați au fost extrem de împotriva soțului meu - multe jigniri inițial pe ascuns apoi pe față.

Sunt sigură că problema nu era soțul meu, ci faptul că, odată cu plecarea mea, nu mai aveau pe cine să se bazeze, cine să le facă toate mofturile, să le suporte pretențiile și să îi asculte ore întregi atunci când aveau nevoie de cineva pentru emotional dumping.

În momentul de față am aproape 40 de ani. Practic, nu mai am nicio relație cu ei, deși cu sora mai vorbesc din când în când și este destul de dificil, pentru că, bineînțeles, văd alți oameni care au relații frumoase cu frații și surorile lor la vârsta adultă.

La voi cum e?

Tocmai ce am auzit la stiri in trecere, ca un procentaj destul de mare de angajatori nu iau in considerare un aplicant, daca acesta nu are deloc social media.

This true? :)

Sa nu va cumpărați compot de visine de la lidl, e 18 lei si este plin de bucatele minuscule de samburi

Eu am facut sorbet din el si am avut noroc ca nu le mestec, dar iti spargi dintii daca le mananci asa 😅

Mai are cineva cumva din colectiile din copilarie? Yu-gi-oh, duel masters, dragon ball z etc?

Poza adaugata ca referinta.

Nu prea am mare lucru de adaugat. In ultima vreme ma bate tot mai tare gandul sa las actualul job si sa caut ceva mai simplu. Un job unde vii, iti faci treaba, pleci acasa si gata, s-a terminat. Fara mailuri seara, fara stres in weekend, fara clienti si fara empatia aia corporatista care stim cu totii ca e doar de fatada.

M-am saturat de stresul asta constant. Macar daca eram platit cum trebuie. Prea multe asteptari, prea putina satisfactie.

Daca ati avea deja apartamentul/casa platit/a (fara chirie sau rata), ati alege un job mai linistit, chiar daca ar insemna salariu mai mic?

Sunt curios daca a mai facut cineva mutarea asta si cum a fost experienta. Imi dau si eu seama, inainte sa zica altcineva, ca e mai mult naivitate ce scriu aici. Dar chiar nu mai vreau. Eu oricum nu prea am vrut cariera inca de la inceput, nu sunt un om care cauta implinire din munca. Pentru mine e mai mult o metoda de a-mi sustine viata si atat. Nu ma intereseaza pozitii, nu ma intereseaza sa ma introduc la cineva cu ceva pozitie de care sa fie impresionati. Si stiu ca depinde de fiecare, de asta si intreb, daca a mai patit cineva asa. Multumesc.

Exemplu:

https://www.facebook.com/reel/965204449179994/?referral_source=external_link&surface_type=tab&in_reels_tab_context=TRUE

Pot fi și pe alt subiect dar care să vă fi marcat în vreun fel.

Mulțumesc mult!

Am gasit o ciuperca mare in sticla de suc de mere sigilata. Cat ne-am uitat la ea in mana si am atins-o s-a dezintegrat am ramas cu o bucata mica. Aparent era de la dop. Grija la sucu asta.

Sesiuni GRATUITE de rezolvare a subiectelor de Bac – Limba și literatura română & Istorie

Nu știu dacă sunt permise astfel de postări în acest grup, dar sper să fie de ajutor celor care se pregătesc pentru examen.

Salut! Sunt profesoară și îmi doresc să îi ajut pe elevii care susțin examenul de Bacalaureat să înțeleagă exact ce se cere la examen și cum pot obține un punctaj cât mai mare.

Am pregătit două sesiuni online complet gratuite, în care vom rezolva împreună subiecte oficiale de Bacalaureat, pas cu pas, urmărind baremul de corectare și explicând fiecare cerință.

Limba și literatura română

✔️ Cum rezolvăm eficient cerințele de la Subiectul I.

✔️ Cum redactăm răspunsurile pentru punctaj maxim.

✔️ Cum construim un eseu de nota 10 la Subiectul al III-lea.

✔️ Greșelile care îi costă cel mai des puncte pe elevi.

Istorie

✔️ Cum extragem corect informațiile din surse.

✔️ Cum argumentăm folosind conectorii potriviți.

✔️ Cum redactăm eseul conform baremului de corectare.

✔️ Sfaturi pentru a obține un punctaj cât mai mare.

Când? Istorie: Joi, 23 iulie, 15.00

Unde? Online – Google Meet sau Discord.

Durata: Aproximativ 2 ore. Vom explica totul pas cu pas, fără grabă, astfel încât fiecare să plece cu informații utile.

Dacă vezi postarea mai târziu, nu este nicio problemă. Organizez astfel de sesiuni în mod constant.

Dacă vrei să participi, lasă în comentarii:

„ROMÂNĂ”, „ISTORIE” sau „AMBELE”, ori scrie-mi un mesaj privat, iar eu îți voi trimite linkul de conectare.

Vă aștept cu drag! 😊

Salut roditori.

Ce malai cunoașteți care e bun si nu e prea fin? Vreau mamaliga din aia tare ca pe vremuri, dar nu imi place mamaliga asta fina și lucioasă care se gătește peste tot.

Ce marcă, ce fel de malai trebuie sa fie?

Leo Klein era originar din Boian, un sat cu o veche comunitate evreiasca din Bucovina de Nord, aflat in prezent in Ucraina (dar unde romanii sunt 90% din populatie).

Hello! Vin cu o situatie cel putin complicata.

Eu si mama mea avem o relatie stransa,dar mai mult de prietenie,nu neaparat mama-fiica. Adica vorbesc intr-adevar orice cu ea si niciodata nu m am ascuns,nici legat de relatii,sex,cati bani iau la job,orice problema o pot vorbi cu ea.

Pe partea de iubire materna insa,nu e prea bine si nu a fost niciodata. Ea nu a fost niciodata persoana care sa iti spuna ca te iubeste,ca e mandra de tine,ca ai dreptate cu ceva…mai mult e rece,si cu tatal meu vitreg si cu mine,nu prea dă iubire.

De ceva timp ii tot reproșez ca ea nu recunoaste niciodata eforturile mele si cat de bine gandesc,cate lucruri am reusit sa fac…mereu cand ii povestesc ceva, o “reusita” de a mea, un gand de al meu sau o intamplare,ma simt de parca ma crede proastă,are impresia ca sunt rupta de realitate si ca habar nu am ce vorbesc. Asta este energia pe care eu o receptionez din limbajul corpului ei si si din cuvinte (propozitii scurte,seci,nu prea e investita in ce am de spus).

Azi dimineata,la ora 7:40,inainte sa plec la munca,s a asezat langa mine si mi a spus foarte genuine(cum nu am mai auzit-o niciodata pana acum) ca e foarte mandra de mine si ca eu chiar am realizat foarte multe lucruri si ca singura mea problema e ca nu am incredere in mine (discutia pe scurt). A fost o conversație foarte frumoasa si heartfelt,imi venea groaznic de tare sa plang dar m am abtinut ca sa nu planga si ea. Cand m am urcat in masina,tot drumul pana la lucru am plans,am tot fost la baie pe parcursul zilei sa plang si asa mai departe.

Am acest sentiment de vină…nu stiu,sunt foarte neliniștită. Da,a fost o discutie frumoasa,nu ne-am certat de niciun fel…dar de ce ma simt atat de rau dupa aceasta conversatie? Simt in continuu in piept o stare de rau…ca ma apasa ceva,parca sunt constant on the verge of crying,nu stiu.

Ajutor? Please?

Salut, români! Am făcut dopashop.ro — un magazin online fals unde poți naviga printr-un catalog, poți adăuga orice în coș, treci prin tot checkout-ul... și totalul e mereu 0 lei. Fără cont, fără card, nimic nu se livrează.

E inspirat de trendul „dopamine sites" apărut în Coreea de Sud anul ăsta. Ideea din spate: dopamina apare când anticipezi o cumpărătură, nu când o primești — deci am păstrat partea distractivă (coș, „Adaugă în coș", curier care vine spre tine pe hartă) și am scos partea care doare (factura, ratele).

Are și puțină satiră la Black Friday-ul românesc — bannere „Super Preț -70%", „Rate fără dobândă" la produse pe care oricum nu le cumperi niciodată. La final, primești un ecran cu „Ai economisit X lei azi".

Nu colectăm date, nu avem reclame, nu vindem nimic — e pur și simplu un experiment de dopamină ieftină. Curios ce părere aveți, mai ales despre partea cu curierul și ecranul final.

dopashop.ro — adăugați și voi ceva în coș, e gratis de-adevăratelea.

Pentru ca multe persoane mi-au atras atentia ca am fost prea vaga in exprimare in postarea anterioara si nu au inteles care e problema mea, de fapt, revin cu mai multe detalii in speranta ca o sa primesc opinii si sfaturi noi. O sa incerc sa acopar punctele din comentarii si sa raspund la intrebari.

- Partenerul este suedez si are tulburare afectiv bipolara de tip II. Lucreaza remote in cybersecurity de peste 10 ani. In momentul prezent ia medicatie si e stabil, nu a mai avut episoade de 5 ani si nu a avut comportament imprevizibil in trecut cand era in faza de manie. Nu face terapie, doar ia medicamente.

- Problema mea medicala e scleroza multipla. Am dificultati cu coordonarea si mersul, obosesc extrem de repede si am si disautonomie (tahicardie posturala ortostatica). Viata de zi cu zi e frustranta si imi ia de 2-3 ori mai mult sa completes sarcini uzuale, dar imi face placere sa contribui la tot ce pot si uneori sunt incapatanata si ma extenuez pentru ca nu ma odihnesc si nu iau pauza.

- Ca idee, eu contribui 60-70% la treburile casnice, restul face el. Sunt perioade de cateva zile in care face el totul si nu il deranjeaza. Asta se intampla pentru ca am episoade cand se agraveaza simptomele mele. Nu il deranjeaza asta si oricum nu suntem nebuni cu curatenia sa fie tot impecabil tot timpul, dar ne dam interesul si incercam sa mentinem

- Cineva a zis la postarea anterioara ca daca el e urât, asta explica multe. Suntem amandoi sa zicem below average. Nu stiu ce legatura are, dar am zis sa includ

- Problema mea e ca el sa nu se complaca in relatia cu mine din mila si ca nu are alta optiune. Nu vreau sa fiu cu cineva care ma tolereaza si caruia nu-i place compania mea. La fiecare cearta apar indoieli din partea lui si are reactii amplificate, apoi cand ii trece zice ca erau temporare indoielile si ca a reactionat exagerat, ca e cat de cat fericit asa cum suntem acum. Il vad ca nu ii face prea multa placere timpul impreuna, care e cam 2 ore pe zi. Nu ma deranjeaza si mi se pare arhisuficient sa fie 2 ore pe zi si toata ziua in weekend, ce ma deranjeaza e ca il vad apatic si uneori se uita cumva cu tristete la mine. Asta poate sa fie poate din alte motive, el zice ca nu are nimic

- Legat de sex, recunosc ca am fost pasiv agresiva cand am zis ca nu vreau sa fiu intrebata, pentru ca in trecut am mai postat de pe throwaway si oamenii se axau prea mult pe asta, a fost enervant. Avem amandoi low libido, in special de la medicatie, dar cand avem chef de asta, facem sex, e totul ok. Nu avem prea mare interes nici unul dintre noi pentru viata sexuala, am discutat si discutam ca sa vedem daca s-a schimbat ceva pentru celalalt, suntem deschisi si sinceri.

- A avut o relatie la distanta el, dar zice ca nu o socoteste ca relatie dar era destul de infatuat dupa ea si a incercat sa grabeasca momentul cand sa se cunoasca cu cererea in casatorie si era si presat de ea, cam un an dupa ce au rupt legatura ea tot a incercat sa mai apara in viata lui cu conturi false, pana la urma l-a lasat in pace. Cand am zis ca nu s-au vazut, ma refeream ca s-au vazut in poze si vorbeau pe Skype pe vremea aia. E un subiect mai sensibil pentru el dar vad ca nu mai e afectat acum

- Legat de avut alte optiuni, el a zis ca nu s-ar mai obosi cu altcineva daca lucrurile nu ar merge intre noi ca nu il intereseaza relatiile, dar ca e fericit ca ne-am intalnit. Poate se complace, dar nu il tin cu forta si nici el pe mine. Eu am unde sa merg daca nu merge si el la fel, deci stiu ca e chiar o alegere ca el sa fie cu mine. Ce imi da cu virgula e apatia si preferinta sa stea singur. Refuza sa iasa din casa in afara de weekend cu mine si nu vrea sa cunosca oameni, zice ca ii e bine doar cu mine si ii e de ajuns

- Nu il cicalesc, de-abia vorbim intr-o zi obisnuita. Daca vreau sa il intreb ceva, il intreb direct si imi raspunde, apoi aia e, incheiem discutia. Eu am atasament anxios si el evitant, dar fac terapie si sunt destul de echilibrata in relatia cu el, pana si el a sesizat ca avem o viata mult mai linistita de vreo 2 ani de cand sunt in terapie. Daca e ceva, e deconectare, nu bataie la cap din partea mea

- Avem momente cand ne distram foarte mult impreuna, radem, glumim, lucrurile nu sunt deprimante tot timpul intre noi.

- El in ultimul an a mers no contact cu mama lui ca ii facea mai mult rau la sanatatea mintala si a fost destul de dureros pentru el, incerc sa evit subiectul dar vad ca inca il afecteaza, dar nu vrea sa faca nimic pentru asta.

Sper ca detaliile astea mai clarifica situatia. Daca mai e ceva incerc sa raspund in comments.

Bună ziua!

Astăzi, deschid messenger si văd 2 mesaje de la un văr cu care nu am mai vorbit de peste 10 ani. Îmi scrie prima oară:

"Salut, sună-mă când poți" apoi

"Te bagi să fii naș la nunta mea"?

I-am scris, i-am zis că nu. Nici nu mai am "bunul simț" sa inventez scuze sau altele. I-am zis direct "Nu se poate", si i-am urat Casă de Piatră.

Eu am avut recent botezul băiatului meu unde am primit o mică "țeapă", sa zic asa ( cei care trebuiau sa fie nasi mi-au zis cu vreo 2 luni înainte să se nască bebe că nu mai vor să boteze. Am căutat pe altcineva si aia a fost. Nu am apelat la neamuri cu care nu am mai vorbit de multi ani 🤣. Pe acest văr nici nu l-am chemat la nunta mea, nici el pe mine la prima lui nuntă (acum e divorțat si se căsătoreste a doua oară). Ce l-ar fi putut pe el să creadă că vreau sa îi fiu naș? 🤣

Daca până acum mi se păreau dubioase invitatiile de la persoane cu care nu am vorbit de mult, iată că se poate si next level, direct cu propunere de naș.

Ati pățit vreodată asa? Am rămas sincer frapat de curajul de a mă întreba așa ceva 🤣

Sper ca povestea asta să convingă pe toată lumea că partea de prebuilds și cum acționează ei e o mizerie ordinară. Sigur, componente pe bucăți, acolo mai e cum mai e, dar la prebuilds e jale.

O să încerc să fiu cât de scurt posibil.

În urmă cu un an am achiziționat un prebuild de la ei, pe care aveam de gând să-l folosesc mai degrabă la muncă pt editare video decât pentru jocuri, dar am ajuns și să mă joc pe el.

PC-ul n-a fost deschis absolut niciodată (mă refer la carcasă și componente), decât când l-am dus la reparat, spun asta pentru că este foarte relevant pt ce veți citi aici. Nu voi posta specificațiile din același motiv, veți vedea mai jos că nu ele erau problema neapărat din perspectiva tuturor problemelor pe care le-am avut, e de ajuns să spun că se învârtea tot pe la 7.000 de lei.

Instalez Win 11, dau drumul la joc, bang 5 BSODs pe zi. Zic: o fi Win 11 instabil, în perioada aia era o întreagă discuție cu versiunea 22H2 (dacă țin bine minte) ca fiind instabilă. Zic, hai, o mai păstrez, până apare ceva stabil.

2 săptămâni mai târziu era deja rău, de la BSOD am trecut la full crash - restart / freeze total. Renunț la 11, trec pe 10. 4 săptămâni mai târziu revin problemele. Renunț și la ăsta bag 10 LTSC , crezând că cu 0 bloatware nu mai face figuri.

6-7 luni a fost ok, a mai dat un BSOD din când în când, un full crash, un restart random etc, dar mai rar decât problemele zilnice de la început.

Pentru mine a fost o perioada foarte încărcată la muncă și nu îmi stătea capul la PC. Eram mult prea prins acolo să mă gândesc că un PC nou n-ar trebui să se comporte așa niciodată. Mai ales când n-ai bloatware, nu faci tâmpenii în BIOS și nu te joci cu funcții sau aplicații care ți-l pot da peste cap dacă nu știi ce faci.

Dupa 6-7 luni încep problemele, orice joc deschis era = full restart, bsod, full freeze, full crash. Investighez sursa problemelor, ma chinui vreo săptămână, analizez niște rapoarte din EventViewer și folosesc alte aplicații folosite pt a scana cât mai deep. Fac comparații, le trec prin Claude, găsesc problema.

Găsesc că e de vină procesorul. Încep stress test pe el, 100 de grade, stătea în throttling constant în jocuri, era ceva rău. Zic, hai, schimb pasta, văd ce mai e cu el.

Fiind un i7 14700F vă spun sincer ca mi-a fost frică să umblu eu la el, am zis hai că-l duc la un prieten care lucrează într-o firmă de IT, face builduri de când se știe și era și specializat pe hardware. Când a deschis ăla PC-ul a început să-și facă cruce.

1. Cooler-ul pt procesor stătea sa cadă, conceptul de răcire sau transfer termic era aproape inexistent.

2. Pinii din socket-ul procesorului erau rupți sau topiți nu toți, dar destui și cine a avut PC și s-a jucat cu el știe ca dacă ai pinii nașpa te-ai cam dus. Ori îi indrepți tu dacă ai mână de chirurg ori schimb placa de bază/procesorul, etc.

3. SURPRIZĂ. Coolerul de procesor n-avea NICIO TREABĂ cu ce comandasem. Pe un procersor de 1800 de lei ei au pus un cooler de sub 100 de lei, și pe ăla în bătaie de joc cu tot cu procesor. Eu am înțeles că nu sunt mereu produse pe stoc dar măcar sună prostu ala de client și zi: Nene n-aveam coolerul X, vă oferim alternativa asta Y care e mai bună/mai puțin bună, sunteți de acord?

L-am reparat pe banii mei, am schimbat cam tot în el, dar de profesioniștii de la PC Garage nu mai vreau să aud. Știu că puteam fi mai atent legat de comportamentul PC-ului sau că puteam suna la ei poate să vad cu garanția dar am avut o perioadă foarte încărcată și n-aveam când să ma duelez în telefoane cu ăștia.

Asta a fost experiența mea, de atunci orice comand de la ei comand doar pe bucăți și le instalez cu persoane care chiar știu ce fac.

Salut! Am platit o seara de cazare cu cardul pluxee turist si a mers. A 2-a zi am vrut sa mai platesc o seara de cazare cu acelasi card, la acelasi comerciant si nu a mai mers.

Mentionez ca sold am suficient, cardul este activ. Comerciantul nu a stiut sa ma lamureasca de ce nu a mers. Am scris si la suport dar pana raspund ei poate stie cineva care este problema? Multumesc.

Anul acesta am fost binecuvântată cu 2 pocnituri la bolid, din vina celuilalt.

Am făcut frumos amiabilă și bineînțeles că RCA acoperă dauna.

Problema mea este că ulterior a trebuit să-mi sacrific timpul personal pentru a mă ocupa de constatare si reparație - ia mașina, du mașina cu tot ce presupune asta: timp pierdut in trafic, telefoane, ore învoite de la muncă.

Mă întreb de ce RCA-ul nu acoperă și partea asta de servicii: adică să vină domnul de la asigurări și să facă el drumul la mine în parcare pentru constatare, iar ulterior să se ocupe cei de la service si de luarea si returnarea mașini pt reparație, totul acoperit de RCA ca serviciu adițional.

Adică vinovatul si-a dat cu subsemnatul și și-a văzut de treabă, iar eu păgubitul mi-am dat programul peste cap pentru a repara greșeala acestuia.

M-ar interesa să știu dacă acest punct de vedere vă pare exagerat sau e ceva ce ar trebui promovat pt ajustarea modului de acordare a pagubelor prin RCA.

De cand e disponibila si the holy book of mormon pe noptierele hotelurilor din Romania?

Salutare! E prima data cand postez ceva atat de personal pe reddit, dar nu am cu cine sa ma sfatuiesc in viata de zi cu zi. Nu am prieteni. Acesta este, evident, un throwaway account.

Inainte de toate, va rog sa va abtineti de la comentarii simpliste de genul "desparte-te de el" si de la generalizari. De asemenea, va rog sa va abtineti de la a intreba despre viata mea sexuala cu partenerul, pentru ca nu despre asta este vorba. E totul normal in privinta asta. Am nevoie de sfaturi si de perspective din afara, sa citesc alte experiente, dar si de pareri sincere care nu jignesc. Pentru ca, sincer nu stiu in ce directie sa merg.

Pentru context, eu sunt F 34, prietenul meu este M 37. Suntem impreuna de 4 ani. Prietenul meu nu este roman, dar locuieste cu mine in Romania de cativa ani. Eu am o dizabilitate, dar nu imi afecteaza capacitatea mintala (doar imi aduce multa frustrare si suferinta, dar fac terapie si incerc sa nu imi plang de mila), doar o incetineste pe cea fizica si din cauza asta fac activitatile din viata de zi cu zi mai incet, am nevoie de pauze mai multe, sa ma odihnesc, dar functionez aproximativ ca o persoana obisnuita, doar ca mai incet si la capacitate mai scazuta.

Nu am un job si din cauza efectelor adverse ale medicatiei, nu mai pot lucra nici remote in momentul de fata. Prietenul meu ma sustine financiar si ne permitem un trai confortabil. Nu avem discutii pe tema banilor, ne facem bugetul si il respectam, suntem echilibrati si avem destul cat sa ne si permitem sa mergem in vacanta de 2 ori pe an. Nimic fancy si mai mult el insista, eu nu imi doresc neaparat vacante si am dificultati in a accepta, am dificultati sa ma impac cu ideea ca ma sustine el financiar oricum, asa ca evit cheltuieli nenecesare. In general sunt o persoana care nu are nevoie de multe ca sa se simta confortabil si implinita. Mai lucrez mici proiecte cand pot, dar nu pot sa aduc multi bani in casa.

Un alt aspect important, cred eu, e ca suntem prima relatie serioasa a celuilalt. Eu nu am mai avut relatie pana la 30 de ani, nici el inainte sa ne intalnim. Nu l-a interesat niciodata ideea de relatie, nu a cautat, inainte sa ne cunoastem locuia singur in orasul natal si eu locuiam in Bucuresti cu sora mea. El a dorit sa ne mutam impreuna inca de la inceput. Stiam ca am problemele pe care le am cand ne-am cunoscut, dizabilitatea mea exista de peste 10 ani.

In ciuda a ceea ce imi spune el, simt ca nu ma place ca persoana, simt ca doar ma tolereaza si ma agreaza in ciuda eforturilor mele de a il sustine si de a face treburile casnice. Am avut multe discutii despre viitor si despre cum ne simtit unul fata de celalalt, pe parcurs am avut multe ajustari de facut ca sa putem sa locuim impreuna fara sa ne enervam unul pe altul. Mai mult eu am facut ajustari, dar si el. El a locuit singur de la 17 ani si nu era obisnuit sa imparta un apartament cu altcineva. Avem fiecare tabieturile lui si ne-a luat ceva ca sa le reconciliem. In ultimul an chiar nu am mai avut discutii sau tensiuni, ne-am adaptat bine. Avem amandoi multe traume care ne influenteaza reactiile, dar am ajuns sa le constientizam si sa le tinem sub control.

Cum ziceam, nu simt ca e impacat cu ideea ca va locui cu mine de acum incolo, ca vom avea casa noastra in cativa ani, ca ne vom casatori. Ma simt tolerata in relatie, oricat de mult m-as zbate sa fiu o prietena buna. Nu e usor de locuit cu el, dar merita pentru ca amandoi depunem eforturi sa facem sa mearga relatia. L-am intrebat de multe ori daca e cu adevarat fericit si daca vrea sa continuam. Nu vrea sa ne despartim si a spus ca el crede ca poate fi "suficient de fericit" cu mine. Nici mai mult nici mai putin. Suficient. Asta mi-a picat cam aiurea, ca s-a exprimat foarte calculat, a zis ca el crede ca se va simti la fel de fericit precum era cand locuia singur. Observ si inteleg ca nu ii aduc un plus in viata lui, pentru el e acelasi lucru sa locuiasca cu mine cum era cand era singur, doar ca acum are si mici inconveniente in viata de zi cu zi.

Chestia e ca, data fiind situatia, nu stiu daca e o idee buna sa achizitionam o casa in urmatorii ani si sa spun DA daca ma cere in casatorie. Am discutat despre asta si dorim sa ne casatorim doar din considerente legale, nici unul dintre noi nu viseaza la nunta mare, oricum avem amandoi o relatie problematica cu familiile noastre si nici nu prea avem pe cine sa invitam.

De discutat cu el nu mai am ce, imi raspunde la orice intrebare indiferent daca e subiect mai sensibil sau nu, e vorba ca nu stiu daca pot sa traiesc simtindu-ma tolerata si atat, nu iubita. Simt ca accepta situatia fara sa simta neaparat ca asta e ce vrea, se complace. Nu vreau sa il tin pe loc, dar aparent el e ok cu situatia. Cred ca lui ii convine cum sunt lucrurile acum, nu e o persoana fericita, care sa fie exhuberanta in general, deci pentru el chiar cred ca e ok, dar pentru mine... nu stiu. Il vad de multe ori frustrat din cauza problemelor legate de dizabilitatea mea, dar cand discutam la rece despre frustrarea lui, imi spune ca e ok si ca a reactionat cu frustrare pentru ca era obosit. Ne revenim foarte repede dupa situatii de genul si nu ne certam, doar se creaza tensiuni si ne dam spatiu.

Nu stiu ce sa fac si nu am cu cine sa vorbesc. Daca imi trimiteti dm-uri e foarte posibil sa nu pot raspunde, ma simt extenuata in mare parte a timpului, dar o sa citesc fiecare comentariu de aici si o sa raspund la ele cum pot.

Edit: Lui nici nu pare ca ii place sa petreaca timp cu mine si prefera sa fie singur pe cat posibil. Nu se distreaza prea mult cu mine, dar isi face timp mereu sa facem activitati impreuna.

Edit2: Mai multe detalii. El este din Suedia si are un diagnostic psihiatric. Lucreaza de acasa, in cybersecurity. A spus ca avea alte asteptari si ca de aia se mai enerveaza uneori, pe langa oboseala care il face sa fie frustrat. Refuza sprijinul meu de multe ori si prefera sa se descurce singur. A fost insistenta lui sa ne mutam impreuna. La inceput a zis ca nu credea ca e atat de multa munca intr-o relatie si nu era sigur ca vrea sa fim impreuna, dar acum e convins ca asta vrea.

de la ziua lu' BE

Azi am fost cu iubitul meu prin centru, pentru context nu ne-am mai văzut de 3 săptămâni și nici la întâlniri nu prea am mers ca ma călcat mașina de vreo 3 luni asa ca am fost in cârje

Ii iau cafea de la Starbucks doar ca sa mă întorc să-l vad ca se joaca clash of clans 💔, încerc sa ii dau cafeaua și tot stă învestit de zici ca e joaca la esports

Nu știam ce sa fac, sa ii dau la muie sau să scriu asta pe Reddit satiric așa ca am decis să îi las gaura în pace luna asta și să scriu aici